5 thoughts on “Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război

  1. Cât de idiot şi lipsit de spirit emoţional am fost atunci când am citit pentru prima dată (acum mai bine de un an şi jumătate) romanul. Vedeam atunci în Petrescu un om care e făcut mai degrabă pentru a scrie teatru, iar nu romane (probabil în formarea acestei impresii a contribuit şi citirea romanului “Patul lui Procust”, a cărui tehnică narativă -pe mine unul- mă dezgustă).
    Citesc, deci, din nou, “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Mă gândeam că o să meargă greu, dat fiind că a

  2. There is nothing I liked about the book. Infact I think I could write down a list of the most annoying elements of it: the main caracter which is a frustrated-obsessed-with-his-wife-arrogant-psycho-babble-sh*t-unadapted loner, his superficial wife, the boring NON-action and the list could go on. Not going to read this again in my etire life, unless someone gave me 1 mil $. Waste of time and energy.

  3. ” آخر ليلة من الحب ؛ أول ليلة من الحرب ” ل ‘كاميل بيتريسكو’ .
    ***
    قد يبدو من الوهلة الأولى أن الكتاب مثير للاهتمام من عنوانه ، ولكن حتى العنوان سخيف -مثل قصة الكتاب- .أعد هذا الكتاب “سقطة” الأدب الروماني الحديث الخالص . وكتبت ” الخالص ” لأني لاحظت الفرق الشاسع بين الأدب الروماني الأصلي ؛ المكتوب في رومانيا غير الممزوج بالأداب الاخرى (وهذا الكتاب يمثله) و الأدب الروماني الممزوج بالأدب الفرنسي ككتابات “إميل تشيوران” (ليس سيوران) .ترجح كفة النوع الثاني طبعا .
    على كل حال ، نعود مع الكتاب ؛ لن أكون محبا

  4. O altă carte tipică pentru programul școlar, scrisă de un snob intelectual. Eroul principal e un fel de chaotic-good relativ slab, emoțional hiper-sensibil și obsedat de soția sa. La început îți cîștigă simpatia prin faptele sale arogant-corecte și lipsă de majoritatea viciilor jalnice deținute de restul personajelor, permanente autoafrimări și victorii asupra pers. negative, iar relația sa cu soția completează cartea cu momente intime și plăcute.

    Dar, gradual, excesul de atenție pentru el, și tr

  5. Prima dată citisem cartea în clasa a IX-a şi am rămas cu o impresie teribilă despre soarta lui Ştefan Gheorghidiu care, obligat de circumstanţe, ajunge pe largul câmp al bătăliilor. Ce tragic sfârşit…
    De data aceasta văd altfel contextul cărţii. Văd un om fixist, frustrat, nematurizat, gelos, paranoic, condus de orgoliu, preocupat mai mult cu propria blamare şi interpretarea faptelor în loc de evaluarea lor raţională.
    I’m sorry Petrescu, your Gheorghidiu is just not so smart afterall.

Leave a Reply